Cazul Ohanesian, un caz “scoala” de “jurnalism extrem”
(Christian Levant/Traian George Horia)

Mulţi dintre jurnaliştii români au fost implicaţi, de-a lungul vremii (mai ales în ultimii ani), în situaţii- limită, care i-au facut părtaşi (cu voie-fără voie) sau martori (de voie, de nevoie) ai unor evenimente cruciale şi totodată, extreme. Din păcate, multe dintre aceste fapte au rămas pline de mister. De ce? Pentru că aceste evenimente şi implicarea de tip “jurnalism extrem” în acestă specie aparte, de “activităţi de frontieră”, conţin mult, mult “parfum” de servicii secrete. In fapt, aceste “evenimente antologice” (a se citi “psiho-politico-drame”), cu “actori-jurnalişti”, pot fi considerate nu numai cazuri de “jurnalism extrem”, ci şi adevărate “cazuri- şcoală”, atât pentru consumatorii de media (de la simpli cetăţeni, la politicieni şi ofiţeri de informaţii versati) cât mai ales,pentru “făcătorii de media” (simpli jurnalişti sau directori şi patroni de media). Sunt “cazuri-şcoală” care vor adăuga “sarea şi piperul” unei viitoare istorii a presei recente.

La categoria “cazuri-şcoală” poate fi inclus aşa-numitul caz “Răpirea jurnaliştilor din Irak” (vezi sus-stg., 4 imagini din timpul reconstituirii eliberării jurnaliştilor Ohanesian, Ion, Miscoci, sursa: O.O., Discovery Ch.), gestionat de preşedintele Băsescu (foto sus-dr.) şi de serviciile secrete. A fost o afacere care a oscilat între terorism şi cacealma, şi care a dezvăluit un “actor-victimă”: Ovidiu Ohanesian (foto sus-centru). Cu dezvăluirile lui Ohanesian, am decis să pornim, pe acest blog, serialul “La frontierele jurnalismului extrem”. Este un serial care va oferi şi alte surprize. Cu menţiunea că responsabilitea afirmaţiilor aparţine exclusiv “jurnaliştilor-actori”.
 Rep.: A fost răpirea din Irak (a celor trei jurnalişti români) o operatiune comandată? Dacă “da”, cine crezi că a comandat-o?

O.O.: Operatiunea “Rapirea din Irak” a fost comandată si coordonată de la Bucuresti. Nu am spus-o eu, a spus-o public presedintele Traian Basescu. Diversiunea a fost pusă la cale de cercurile din jurul Presedintiei, cu participarea serviciilor secrete.

Rep.: Dacă a fost vorba doar de o media-politico- dramă (citeşte o “piesă de teatru” bună sau proastă), care au fost personajele principale şi care au fost cele secundare (la Bucureşti şi la Bagdad) în acest “thriller” transnational? Care a fost, în opinia ta, rolul fiecărui personaj în parte: de la arabi şi ofiteri recuperatori, la captivii aflati la “ferma prizonierilor”?

O.O.: Este prea mult de povestit. Am scris in presa volume si am vorbit ore in sir la televizor despre acest lucru. Am avut doar necazuri pentru ca mi-am permis să devoalez institutii, persoane, jurnalisti, ofiteri, demnitari si partide participante la diversiune. Vă rog să mă credeti că am luptat singur in această perioadă. Nici măcar presa nu m-a ajutat. Mi-au atacat prietenii, sefii, am fost nevoit să părăsesc mai multe locuri de muncă pentru că nu am acceptat să inchid gura.
Ganditi-vă doar că unele servicii au făcut de zeci de ani contrabanda cu armament si cu “altele” in zone de conflict, din Africa si lumea araba. Oameni ca Hayssam erau pioni de baza pe tabla de sah care cuprinde fosta URSS, Coreea de Nord, Romania, statele arabe, sau organizatii ca Hamas si Hezbollah.
La intrarea noastră in organizatiile euroatlantice, am fost nevoiti să scăpăm de oameni ca el (n.n.- ca Hayssam) si să reducem semnificativ sprijinul catre cei pe care ieri ii tratam ca prieteni, iar astăzi ii numim “teroristi”.
Am prezentat opiniei publice si instantelor de judecată persoane, date, informatii, filme, documente, dovezi, mărturii care dovedesc ca sprijinul nostru pentru “teroristi” continua. La nivel de stat. In conditiile acestea, Romania trimitand trupe să apere democratia.
Exista jurnalisti implicati in afacerea “Rapirii”. Am prezentat dovezi la televiziuni si instanta. Unii dintre ei, asa-zisi dizidenti, tradatori de tara si urmariti de UM0110, au colaborat cu Hayssam si cu Securitatea pentru a-si salva pozitia de directori de ziar. Am fost vandut de idolii mei din presa in aceasta afacere.
Unul dintre ziaristii implicati, dorea cu disperare sa devina erou national, punand la cale “Rapirea”, alaturi de Hayssam, Munaf si altii in biroul doctorului Yassin (prieten vechi al lui Basescu si inlocuitor al lui Hayssam pe relatia Hamas-Hezbollah). Scrie totul in rechizitoriul intocmit de procurorul serviciilor secrete, Nastasiu. Este prea mult de povestit, iar Ohanesian nu dispune de protectie din partea nimanui. Ohanesian nu este fiu de senator PSD, diplomat in Ecuador si partener de afaceri cu Hayssam.

Rep.: Ca şi Miron Cozma, acuzat de Em. Constantinescu si de altii, tot de terorism, Hayssam a fost condamnat definitiv la multi ani de închisoare? Poti face o paralela între “mineriada lui Cozma” şi “odiseea Hayssam”?

O.O.: Din punct de vedere al organizarii informative, cele doua evenimente au multe in comun. Au fost calculate cu multa vreme inainte de a se produce. Cozma a avut mult ghinion. La Costesti au participat din plin trupele speciale ale fostului KGB, factiunea franceza (a se vedea si legatura lui Cozma cu sindicatele franceze). Dar si alte servicii romanesti. R. asile, colegul lor, stie totul despre diversiunea de la Costesti. Prezenta “diplomatului” Grecea la fata locului este graitoare. O persoana care stie multe despre aceste lucruri este “jurnalistul” gorjean Milut Popescu, participant activ la evenimente.
Cozma s-a crezut “un mic dumnezeu” si a gresit. S-a expus nepermis de mult in Valea Jiului, cu persoane dubioase. Povestea este lunga. Merita mentionat aici si numele unei apropiate a “Luceafarului Huilei” – Petra Popescu, nascuta la Livadia, astazi soata de diplomat austriac.

Rep.: Cum comenteaza Ovidiu Ohanesian rolul preşedintelui Traian Bsescu pe întreg parcursul “Rapirii din Bagdad”? A existat un “adevarat” rol al preşedintelui “jucator”?

O.O.: Pe mine, politichia damboviteana ma lasa rece. Dosarul “Rapirea” a fost folosit de o parte din presa aservita unor interese cu care eu nu am nimic in comun, pentru a lovi in Basescu sau in altii.
Se apropie alegerile si Ohanesian nu doreste ca acest subiect sa se constituie intr-o vendetta politica.
Va dau deocamdata doar niste elemente de legatura. Ce jurnalist i-a aratat pentru prima oara in fata lumii, la inceputul anului 2005 ( la decernarea premiilor CRP), “gradele de pe umeri” presedintelui Traian Basescu ?
Cine a dat in “Romania libera” si alte ziare, numele celor mai grei generali SIE, apropiati puterii portocalii sau pesediste, vinovati de abuzuri si afaceri incredibile ?
Cine a tras foloase politice uriase, imediat dupa eliberarea jurnalistilor romani ? Cine a ajuns la apogeul puterii datorita afacerii “Rapirea din Irak” ?
Cine i-a dat ordin ambasadorului Stuparu sa-l predea pe Munaf (principalul martor si al doilea terorist al tarii), americanilor, direct de pe pamant romanesc, adica din Ambasada Romaniei din Irak ? Acelasi care l-a medalit de doua ori pe Stuparu, in ultimii 3 ani.
Este clar ca presedintele Traian Basescu a avut un rol hotarator in eliberarea noastra, din pacate ocrotindu-i pe adevaratii vinovati.
Cine l-a eliberat pe Hayssam si l-a predat americanilor pe Munaf este vinovat de lucruri mult mai grave. Protejeaza si acopera crima organizata si terorismul international. Pot afirma chiar ca exista la varful actualei puteri, persoane influente vinovate de inalta tradare. Opozitia stie dar nu face nimic.

Rep.: Care a fost rolul vostru, al celor trei jurnalişti romani (plus Munaf) în eliberarea celorlalţi jurnalişti străini (de ex. jurnalista din Franta, Florence Aubenas)?
O.O.: Nu pot sa afirm cu certitudine rolul nostru, dar pot sa spun ca le-am dat francezilor toate elementele pe care le aveam la ora aceea.
Vreau sa va spun un lucru ce va apare si in cartea mea. Este o certitudine ca Ohanesian era inconjurat de ofiteri in beciul in care a stat 51 de zile.
Florence Aubenais este fata unor diplomati belgieni si a vorbit doar fortat, dupa ce eu am cerut imperativ o comisie rogatorie care sa o audieze.
Roy Hallums a servit in Armata Americana 20 de ani, la “marines “, etc

Rep.: Care a fost rolul foştilor securişti reactivati brusc la Damasc, Beirut, Bagdad şi în alte rezidente-“cheie” din Orientul Apropiat?
O.O.: Intr-un moment de “sinceritate”, presedintele ne-a spus : “Vreti sa stiti cum ati fost eliberati, mai, copii ? S-a intalnit securitatea lui Saddam cu securitatea lui Ceausescu. Ha, ha,ha!”. Fara alte comentarii. Restul e can-can.
Luati de la dosar declaratiile filmate ale colonelului de politie irakian, Moaed Abdel Kazem, omul care a demarat ancheta la Bagdad si care a facut primele arestari in acest caz.

Rep.: Tu, Ovidiu Ohanesian, ai simtit vreodata că îţi joci propriul rol sau că joci un rol indus de alţii (prin manipulare- conştient sau inconştient)?

O.O.: Mi-am constientizat rolul de abia dupa eliberare. In timpul anchetei proprii, mi-am dat seama care sunt implicatiile si ce se ascunde in spatele “Rapirii din Irak”. Cert este ca am cautat in acesti trei ani sa ma tin de cuvant si sa le pun concetatenilor mei adevarul pe masa. Cu orice risc. Ohanesian nu a fost, nu este si nu va fi parte la o minciuna nationala sau la o diversiune a Securitatii. Noua Securitate de la Bucuresti. Au incercat sa ma discrediteze, sa ma arunce in derizoriu, dar le-am dovedit ca sunt mai tare decat ei. Au trecut la amenintari fatise si uite-asa, Ohaesian a ajuns pe siteul SIE un fel de dusman al poporului. Dupa principiul ”dai in mine, dai in fabrici si uzine”, actuala putere si conducerea SIE m-a atacat public, in primul rand prin intermediul presedintelui (vezi cazul Dragomir, alias colonelul Dumitrescu), apoi prin comunicatul “murder” (nr- probabil o greseala de tipar ca un reflex al “virtualului psihoagresiv” sau al subconstientului “bine temperat”; a se citi “comunicatul murdar”) din 13 aprilie 2007, de pe siteul SIE. Presa a tăcut. Ce dovada mai concludenta vreti ca jurnalistii sunt haituiti, monitorizati, cenzurati, decat aceste declaratii ? Exista in Romania europeana de azi si cenzura, si politie politica ! Faceti ceva, dragi colegi jurnalisti ! Luati pozitie !

Rep.: Dacă ai fi fost şeful celulei de criză (preşedintele ţării, şeful serviciilor secrete etc), cum ai fi gestionat acest “caz- şcoală” intitulat simplu “Răpirea din Irak”? Dar ca virtual director al unei mari instituţii media, ce politică editorială ai fi adoptat în prezentarea evenimentelor?

O.O.: Nu am veleitati de conducator. Dar cred ca presedintele Basescu a actionat foarte bine in gestionarea acestui caz. Pana la un punct. Nici nu avea prea multe solutii. Pentru ca diversiune o luase la vale. Scapase de sub controlul organizatorilor.
Dupa aceea, protectia acordata adevaratilor organizatori ai rapirii este o mare greseala la care s-a pretat seful statului.

Imi este greu sa va spun cum as fi reactionat la momentul respectiv. M-am “fript” cu evenimentele revolutiei din ’89.
Eu cred ca directorii insitutiilor mass-media ar trebui sa iasa de sub influenta serviciilor secrete si să lase jurnalistii sa-si faca meseria.
Jurnalistii “sub acoperire” sa se duca acasa si să se ocupe de altceva.

Rep.: Ai studiat propriul caz: a adresat preşedintele Băsescu un ultimatum răpitorilor într-un moment în care voi eraţi, deja, liberi?

O.O.: Nu stiu. Eram prea afectat de evenimente. Nu cred ca avea rost un astfel de ultimatum, de vreme ce ambele parti s-au vazut cu sacii in caruta.

Rep.: Când vei publica rezultatele propriei anchete?

O.O.: Am planificat două volume de carte. Am terminat primul volum al cartii, rămane de rezolvat problema publicării, editurii, corectării, ilustratiei. Eu sunt singur si trebuie să găsesc solutii la toate aceste probleme. Sper sa le rezolv in timp util.