Cazul Ohanesian, un caz “scoala” de “jurnalism extrem”
(Christian Levant/Traian George Horia)

Mulţi dintre jurnaliştii români au fost implicaţi, de-a lungul vremii (mai ales în ultimii ani), în situaţii- limită, care i-au facut părtaşi (cu voie-fără voie) sau martori (de voie, de nevoie) ai unor evenimente cruciale şi totodată, extreme. Din păcate, multe dintre aceste fapte au rămas pline de mister. De ce? Pentru că aceste evenimente şi implicarea de tip “jurnalism extrem” în acestă specie aparte, de “activităţi de frontieră”, conţin mult, mult “parfum” de servicii secrete. In fapt, aceste “evenimente antologice” (a se citi “psiho-politico-drame”), cu “actori-jurnalişti”, pot fi considerate nu numai cazuri de “jurnalism extrem”, ci şi adevărate “cazuri- şcoală”, atât pentru consumatorii de media (de la simpli cetăţeni, la politicieni şi ofiţeri de informaţii versati) cât mai ales,pentru “făcătorii de media” (simpli jurnalişti sau directori şi patroni de media). Sunt “cazuri-şcoală” care vor adăuga “sarea şi piperul” unei viitoare istorii a presei recente.

La categoria “cazuri-şcoală” poate fi inclus aşa-numitul caz “Răpirea jurnaliştilor din Irak” (vezi sus-stg., 4 imagini din timpul reconstituirii eliberării jurnaliştilor Ohanesian, Ion, Miscoci, sursa: O.O., Discovery Ch.), gestionat de preşedintele Băsescu (foto sus-dr.) şi de serviciile secrete. A fost o afacere care a oscilat între terorism şi cacealma, şi care a dezvăluit un “actor-victimă”: Ovidiu Ohanesian (foto sus-centru). Cu dezvăluirile lui Ohanesian, am decis să pornim, pe acest blog, serialul “La frontierele jurnalismului extrem”. Este un serial care va oferi şi alte surprize. Cu menţiunea că responsabilitea afirmaţiilor aparţine exclusiv “jurnaliştilor-actori”.